O lume în care copilul contează – despre rolul psihologului în școală

 

În universul copiilor nu este ușor de pătruns. Poate părea simplu, însă, ca adult, este nevoie să accesezi acea inocență, puritate și curiozitate pe care le vezi adesea la copii.

Când am ajuns pentru prima dată în Școala din Budila, am realizat cât de importantă este joaca pentru acești copii. De multe ori, responsabilitățile pe care le au acasă nu le mai lasă loc de joacă sau, dacă le lasă, joaca este limitată de lipsuri și greutăți.

Și totuși, când intri în clase, copiii te întâmpină, fără excepție, cu bucurie și zâmbete, strigându-ți numele. Adeseori îmi spun, după o zi petrecută cu ei: „Am primit într-o zi îmbrățișări aici cât nu am primit într-o lună.” Copiii oferă o iubire pură și inocentă, marcată însă de viața grea de acasă. Nu își vor arăta ușor suferința pe care o țin ascunsă în spatele zâmbetului. Își idealizează lumea, o transformă în ce are mai bun și speră. Se pierd însă adesea în drumul lor spre visul dorit, în absenteism, în nevoia de a-și ajuta familia sau, în unele cazuri, în abandon școlar.

Aici intervenim noi, psihologii. Încercăm să aducem o rază de lumină asupra a ceea ce simt acești copii, să-i ajutăm să înțeleagă realitatea și să identifice ce pot face pentru a-și atinge visul. Le vorbim despre rolul școlii și despre cum pot construi un drum spre un viitor mai bun.

Lucrăm și cu părinții care își doresc o cale mai bună pentru copiii lor. Sprijinul lor este esențial. Fără el, munca noastră rămâne adesea undeva în spate, ca o cortină trasă. Ne dorim, din tot sufletul, ca acea cortină să se ridice și copilul să vadă drumul către visul său.

Din afară, munca noastră poate părea o simplă joacă. Dar nu este. În spatele jocului se află răbdare, strategie, înțelegere și multă adaptare.

 

Cum lucrăm cu copiii

Rândurile ce urmează surprind câteva aspecte importante care ne ghidează în munca cu cei mici – elemente care pot fi de ajutor și pentru părinți sau cadre didactice în relația cu copiii.

Fiecare copil este diferit. Are propriul stil de viață (personalitate – conturată în jurul vârstei de 6-8 ani prin observarea interacțiunilor, reacțiilor celor apropiați, relațiilor, evaluărilor legate de propria valoare etc.), dorințe, limite, pasiuni, credințe. De aceea, abordarea individualizată este esențială.

În general, în lucrul cu copiii – atât în ședințele individuale, cât și în cele de grup – jocul este o resursă de bază.

Primul pas este construirea relației. Poate părea simplu, dar nu este. Este nevoie de efort de ambele părți. Fiecare copil are nevoie să fie văzut și auzit, exact așa cum este. Ca adult, trebuie să lași deoparte teoria și experiența și să intri, cu blândețe și curiozitate, în lumea copilului. După ce ai explorat acea lume, poți începe să aduci elemente care vindecă, încurajează, alină sau dau sens.

Spre exemplu, o fetiță timidă și retrasă a început să se deschidă abia după ce am creat împreună o poveste cu animăluțe curajoase. În acea poveste s-a regăsit și, astfel, am dat formă împreună unui spațiu de siguranță.

Următorul pas este explorarea stilului de viață al copilului. Care sunt punctele lui forte? Ce îl motivează? Care sunt vulnerabilitățile lui? Cum îl putem încuraja să-și valorifice resursele?

Pas cu pas, prin joc și creativitate, putem sprijini copilul în direcția obiectivelor stabilite – mai mult curaj, dezvoltarea atenției sau a răbdării, a toleranței, învățarea unor abilități sociale precum prietenia, apropierea de școală sau conștientizarea propriei valori.

Cele mai importante obiective pe care le avem în vedere sunt reducerea absenteismului, a fenomenului de bullying și a abandonului școlar.

Magia apare atunci când copilul simte că ședința este despre el, cu el și pentru el. Când abordarea este adaptată nevoilor sale, observăm liniștea, relaxarea și bucuria cu care vine la consiliere.

În toate aceste etape, ținem cont de câteva repere importante: unicitatea fiecărui copil și abordarea diferențiată a acestuia, nivelul de dezvoltare al copilului – emoțional, cognitiv, social și modul în care comunică copilul: folosește metafore sau exprimări directe? Acestea sunt aspecte esențiale în construirea relației și a intervenției noastre.

Metodele utilizate sunt diverse. De aceea, este important să descoperim ce îi place copilului să facă: unii preferă să deseneze, alții să picteze, pentru unii plastilina este cea mai bună metodă de a se relaxa sau de a reprezenta familia ori o problemă.

Am observat că ochii copilului strălucesc atunci când abordarea este potrivită pentru el – în acel moment, fiecare ședință devine o relaxare, un joc, dar în esență un pas mai aproape de obiectiv.

Spre exemplu, într-o ședință, un copil avea foarte multă energie. Am creat împreună un joc cu obstacole în care, prin mișcare, am vorbit despre încredere și curaj.

În fiecare joc, introducem provocări care dezvoltă încrederea. Încurajarea constantă, dovada că poate face față dificultăților, că poate construi relații sănătoase – acestea sunt elemente de bază în munca noastră.

Pentru unii copii, magia apare când folosim figurine. Pentru alții – când ascultă o poveste sau când ne mișcăm împreună.

Rareori refuză un joc bine gândit. Provocarea noastră, ca psihologi, este să ne apropiem de copil, să îl descoperim și să pășim în ritmul lui. Acolo, în lumea lui, putem ghida cu blândețe, aducând claritate și orientare.

Un alt aspect important este modul în care copilul învață. El ne arată, de cele mai multe ori: unii cer să coloreze, alții să ne mișcăm sau să construim povești.

Deși jocul este cheia, în spatele fiecărui joc se află câteva principii fundamentale. În cadrul ședințelor îi oferim copilului încurajări reale, pentru a simți că poate face față situațiilor mai dificile; ne conectăm autentic cu copilul, astfel încât să se simtă în siguranță, să poată coopera și să fie deschis relațional; sprijinim copilul să simtă că este capabil – îi creștem încrederea în sine, în competențele sale, autocontrolul și disciplina.

Aceste aspecte sunt esențiale mai ales în lucrul cu copiii care nu se simt capabili, se percep inadecvați și încearcă fie să controleze mediul, fie să arate că nu pot fi controlați.

Fiecare copil contează. De aceea, în fiecare ședință creem o lume în care copilul să simtă că este important, că are un loc și că poate contribui.

Cel mai des, această nevoie se face simțită în lucrul cu copiii din familii numeroase. Acolo, rolul personal este vag sau neclar. De multe ori, își recunosc valoarea doar prin grija față de frații mai mici sau prin participarea la treburile casnice. Nu e surprinzător să întâlnim o stimă de sine scăzută, iar această nevoie de validare poate fi exprimată prin comportamente de sfidare, intimidare sau superioritate exagerată.

Obiectivele principale ale ședințelor de consiliere sunt: reducerea absenteismului și prevenirea abandonului școlar, diminuarea fenomenului de bullying, recunoașterea și gestionarea emoțiilor, creșterea stimei de sine prin provocări și reușite, stabilirea de obiective și pași mici pentru atingerea lor, dezvoltarea persistenței, răbdării și auto-disciplinei, încurajarea cooperării și a conectării autentice, valorificarea punctelor forte într-un mod constructiv.

 

În loc de încheiere

Fiecare copil are un drum propriu și un ritm aparte. Rolul nostru este să fim acolo, lângă el – să pășim împreună, prin joacă, empatie și răbdare.

Lucrând cu copiii din comunități defavorizate, înveți că magia nu e în metode, ci în relație. În capacitatea de a-l face pe cel mic să simtă: „Eu contez. Eu pot. Eu sunt important.”

Iar de acolo, totul poate începe.

Articol scris de  Muraru Laura-Giorgiana – Psiholog, Psihoterapeut Adlerian, psiholog partener Grow and Know in cadrul Proiectului „Psiholog la Scoala din sat/scoala parintilor Budila„.