Atunci când pășești în lumea școlii din satul Budila, intri într-un univers nou pe care, în calitate de psiholog, îl descoperi cu  răbdare și, totodată cu curaj si dorință și acțiune. Vrei transformare și vindecare.

In Budila inocența copilăriei este umbrită de o responsabilitate grea pusă pe umerii copiilor, o responsabilitate care pe lângă cărțile și caietele din ghiozdan capătă numeroase alte forme nepotrivite vârstei lor.

Acești „micuți adulți” cu chipuri de copii te întâmpină mereu cu o îmbrățișare și cu ochii strălucind de bucurie atunci când te văd că apari în poarta școlii. Sufletele noastre, ca psihologi, se deschid  în fața micilor suflete care poartă în ele atât de multe povești.

Dintr-un rol de ghid și sprijin, vreau sa  surprind în rândurile care urmează abordarea noastră, a psihologilor din programul ” Psiholog la scoala din sat/scoala parintilor din Budila” pornind de la trei piloni esențiali și interdependenți – copilul, familia și școala.

Iar acest  articol  deschide o serie despre importanta psihologului scolar in mediile sarace si nu numai.

Copilul – între dorințe și responsabilități

Lucrul cu un copil care poartă pe umeri responsabilități de adult este întotdeauna o provocare.

În aproape fiecare ședință cu copiii, povestea din spate este una profundă, încărcată cu suferință și supra-responsabilizare. Implicarea copiilor în activități nefavorabile dezvoltării lor sănătoase, forțarea și chiar normalizarea participării la aceste activități, majoritatea cu scopul procurării celor necesare traiului (hrană, îmbrăcăminte etc.), atrage după sine numeroase riscuri în ceea ce privește dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială.

Copiii își doresc să vină la școală, acel loc unde găsesc învățătură, o vorbă bună, siguranță, reguli clare, dar se întâmplă ca traiul greu să-i înfrâneze în acest drum. Prioritatea pentru familie este, de cele mai multe ori, obținerea celor necesare traiului de zi cu zi, astfel încât copiii sunt învățați cum să contribuie la această misiune. De cele mai multe ori însă, această luptă pentru supraviețuire conduce la o neîndeplinire a dorinței copiilor de a merge la școală.

În cadrul unei tehnici utilizate în ședințele individuale, menite să exploreze acest conflict între dorințe și responsabilități, a învins dorința „Vreau să merg la școală să colorez. Pune-mi merinde, dă-mi haine și lasă-mă să merg la școală!”

Acești copii trăiesc o disonanță internă profundă. Vorbim aici despre un conflict între normalitatea în dezvoltare definită prin joacă și învățare și o dezvoltare impusă forțat, artificial, al unei responsabilități de asigurare a siguranței familiale. Deseori observăm în cazul copiilor  un conflict intern între dorința de a merge la școală și presiunea obținerii celor necesare traiului, absența unui mediu stabil și suportiv, apariția unor conflicte interioare puternice manifestate la exterior în numeroase forme – de la plâns la furie (chiar o furie latentă citită prin izbucniri și retragere), supra-responsabilizare, absenteism, anxietate, sentimente de vinovăție și multe altele.

 

Ședințele de consiliere – riscuri observate, tehnici și obiective în contextul rolurilor multiple jucate de copii

Riscuri observate

Nu ne propunem sa abordăm potențiale riscuri, ci să le prezentăm pe acelea descoperite în cadrul ședințelor și asupra cărora se axează intervenția noastră.

Un prim risc este întârzierea cognitivă generată de o stimulare inadecvată și o expunere constantă la stres. Cum am identificat-o? Prin dificultăți de învățare, atenție scăzută, procesarea întârziată a informațiilor etc.

Un al doilea risc, de data aceasta la nivel emoțional, reprezintă o latură asupra căreia intervenția se centrează atât prin ședințe individuale, cât și de grup. Mai precis, cele mai comune aspecte observate și asupra cărora intervenim sunt cele legate de trăirea unui conflict interior, furie, anxietate, frică, vinovăție etc.

Al treilea risc, la nivel social, este abordat în sensul sprijinirii copilului în dezvoltarea unei identități sănătoase, prin ghidaj înspre alternative constructive și înspre o dezvoltare armonioasă. Se observă aici o perpetuare a tiparului de sărăcie, marginalizarea și limitarea șanselor acestor copii în societate.

Tehnici și obiective

Deseori, pătrunderea în universul copilului nu este ușoară. Presupune câștigarea unei încrederi autentice și lucrul în echipă cu acesta.

Conversațiile simple nu accesează universul complex al unui copil, astfel că ședințele au ca punct central jocul, acea activitate specifică vârstei și care deschide porțile sufletului și casei copilului.

Lucrăm prin multiple tehnici precum  desenul, modelajul, poveștile terapeutice, cardurile metaforice, jocurile, jocul de rol etc. 

Fiecare copil este diferit, fiecare poveste are propriul curs, fiecare ședință este unică.

Principiul după care ne ghidăm este „Lucrează atât de bine în această ședință ca și când ar fi ultima, cu accent pe libertatea, responsabilitatea și bunăstarea copilului”.

Accesarea lumii emoționale a copiilor este un punct cheie, astfel încât prin toate tehnicile prezentate anterior nu doar că intrăm în lumea copilului, dar o cunoaștem prin ochii acestuia și putem interveni. Împreună lucrăm la construirea de noi căi și abordări spre a regla furia, frustrarea, anxietatea, vinovăția și tot ce mai iese la suprafață la nivel de emoții pe care le poartă acești copii.

Aceste metode utilizate ne ajută să descoperim cum percep copiii realitatea și care sunt nevoile lor și în acest mod se construiește o intervenție adaptată și unică.

Lumea emoțiilor este o lume destul de ascunsă pentru ei, astfel încât în ședințe copiii fac cunoștință cu emoțiile și învață despre ele pentru a înțelege mai bine lumea exterioară din prisma lumii interioare și invers. Prin culori și imagini copilul reușește să pună în cuvinte ceea ce simte. Totodată, prin jocuri de mișcare, copilul învață cum să regleze anumite emoții.

Intervenția vizează, în principal, recunoașterea și gestionarea emoțiilor într-un mod sănătos și învățarea exprimării dorințelor și stabilirii de limite sănătoase. În acest mod, se urmărește schimbarea dinamicilor din jur și degrevarea, atât cât este posibil, de supra-responsabilizarea care nu le aparține.

Copiii asigură traiul în familii prin multe metode, de la a obține bunuri necesare supraviețuirii și până la a face activități casnice specifice adulților, de la îngrjirea gospodăriei, gătit și până la a privi drept normalitate creșterea fraților mai mici. Între toate aceste activități își mai face loc și jocul și, pentru cei mai norocoși dintre ei, școala.

Ședințele au printre principalele ținte încurajarea acestor copii spre a nu abandona școala și a se desprinde de activitățile care le înfrânează o dezvoltare sănătoasă.

Sprijinul familiei

Acesta este punctul în care rolul părinților devine extrem de important. De aceea, o abordare holistică și țintită implică și lucrul cu părintele în ședințe individuale, dar și de grup. Nu vom insista asupra acestui aspect în acest articol, dar fără acest element este posibil ca munca expusă anterior să nu cunoască finalitate, sau, cel puțin, nu finalitatea pe care ne-o dorim, fiind aproape imposibil pentru un copil să schimbe întregul microunivers numit acasă, cu atât mai mult cu cât rezistențele întâlnite acolo în fața schimbării pot părea uneori de neclintit. Astfel, se lucrează intens cu părinții și copiii pe relația dintre ei – schimbarea dinamicii pentru a diminua riscul ca acești copii să dezvolte relații nesănătoase pe viitor și tipare inadecvate, dar și să se implice în activități care nu sunt specifice vârstei lor și care pot lăsa urme adânci în dezvoltarea lor sănătoasă și în conturarea viitorului lor.

Psihologul vine să sprijine reconstruirea relației de afecțiune și încredere dintre părinte și copil. Observăm fisurile și prima noastră intervenție e menită să le fixeze, dar profunzimea e atinsă doar printr-o muncă de echipă solidă, pas cu pas, milimetru de suflet cu milimetru de suflet.

 

Ne dorim nu doar să intervenim punctual, ci să deschidem căi spre o viață diferită.

Este un proces care cere timp, încredere și răbdare. Cu fiecare ședință, fiecare pas mic spre schimbare, povestea copilului poate contura un nou sens. Succesul nostru se măsoară în zâmbete, bucuria de a fi copii, prezența la școală, o dezvoltare sănătoasă și armonioasă, dorința de a crea un altfel de mâine.

Muraru Laura-Giorgiana – Psiholog, Psihoterapeut Adlerian